hello world
Acum 14 ani
Unirea Principatelor Române cunoscută şi ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea şi reprezintă unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească. Totuşi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două ţări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele ţări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenţia de la Paris din 1858, o înţelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două ţări, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituţia adoptată în acel an a denumit noul stat România. Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanţia colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privinţa unirii, integrarea în graniţele Moldovei a trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigaţiei pe Dunăre, ş.a. Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, şi erau alcătuite din reprezentanţi ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, ţărănimii clăcaşe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române. Alegerile pentru Divanurile Ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în Ţara Românească majoritatea covârşitoare a opiniei publice susţinea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalităţi ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. avea în faţa ei opoziţia separatiştilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mişcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceştia doreau menţinerea separării, motivându-şi opţiunea prin posibila decădere a Iaşilor şi a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la Bucureşti. Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria şi Turcia, precum şi pe cel al caimacamului (locţiitorului domnesc) Todiriţă Balş (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiştii au reuşit, într-o primă fază, să câştige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorinţa de a-şi realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniştilor cu cele ale antiunioniştilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanţilor celor care nu împărtăşeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondenţa secretă purtată de soţul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reuşit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc.[2] Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromiţătoare au fost publicate în ziarul unionist "L'Etoile d'Orient", ce apărea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor apărând la scurt timp şi în Moldova. Când sultanul Abdülmecid, cu asigurările Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalţi supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia şi Regatul Sardiniei) au rupt relaţiile diplomatice cu Imperiul Otoman în 4 august.[3] Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, şi celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III şi Regina Victoria, în urma căreia alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri parţiale a Principatelor, acestea urmând a avea doi domni, două guverne, două Adunări Legislative (parlamente). Instituţiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Comisia Centrală de la Focşani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate şi armata. Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, şi prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate. În 7 şi 9 octombrie 1857 sunt elaborate Rezoluţiile prin care se cerea: Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulaţii încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 şi 1634; Unirea Principatelor într-un stat sub numele de România; Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării; Neutralitatea pământului Principatelor; Puterea legiuitoare încredinţată Adunării Obşteşti, în care să fie reprezentate toate interesele naţiei. Toate acestea sub garanţia colectivă a puterilor care au subscris tratatul de la Paris. Întrunite în capitala Franţei pentru a lua în discuţie cererile celor două Divanuri ad-hoc (10/22 mai - 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenţia de la Paris: Principatele îşi păstrau autonomia sub suzeranitatea Porţii şi sub protecţia celor şapte puteri; Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, fiecare având instituţii proprii; Se înfiinţau instituţii comune precum Comisia Centrală de la Focşani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, armata; Se prevedeau principii de organizare şi modernizare a viitorului stat (separaţia puterilor în stat, desfiinţarea privilegiilor de clasă, egalitatea în faţa legii, drepturi politice pentru creştini, libertatea individuală); Dreptul de vot ramânea cenzitar. [4] După încheierea Convenţiei de la Paris, care avea să joace rolul unei veritabile Constituţii a Principatelor, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza În Moldova a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naţionale”[1]. Întrucât în textul Convenţiei nu se stipula ca domnii aleşi în cele două Principate să fie persoane separate, conducătorii luptei naţionale au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat şi în Ţara Românească. Adunarea electivă a Ţării Româneşti era însă dominată de conservatori, care deţineau 46 din cele 72 mandate. În această situaţie, liberalii radicali au iniţiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitaţie în rândul populaţiei Capitalei şi al ţăranilor din împrejurimi. O mulţime de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră şi să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei". Într-o şedinţă secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor Române.
Nicolae Guta, pe numele sau adevarat, Nicolae Lingurar, este un cantaret de manele din Romania. A lucrat la Caile Ferate Romane Petrosani, facand parte dintr-o echipa formata numai din rromi. Apoi a fost angajat la Regia Apelor din Petrosani, unde a lucrat 8 ani. Dupa Revolutie, Nicolae Guta a inceput sa cante, descoperindu-si vocatia pentru muzica de petrecere. Nicolae Guta a crescut intr-o familie din Livezeni, iar inaintea lui nimeni din casa n-a cantat. El insa crede ca a fost binecuvantat cu "harul si darul lui Dumnezeu", pe care l-a transmis fiicei sale, Nicoleta. A inceput sa cante dupa ureche, dar mai tarziu a studiat acordeonul la Scoala populara de Arta, vreme de un an si jumatate. S-a lansat la Timisoara, a cantat la Petrosani, in restaurante, iar astazi este printre cei mai cunoscuti cantareti de manele din Romania. Muzica sa se asculta chiar si peste hotare. Unul dintre fratii lui a ajuns cunoscut in Valea Jiului, dar nu pentru muzica, ci pentru afacerile cu fier vechi. La fel ca Nicolae, Samir si-a construit o vila imensa in localitatea Iscroni. Manelistul are doua fete si doi baieti: Nicoleta, Marian, Dana si Nicu.
Exista o serie intreaga de factori care favorizeaza instalarea acestei afectiuni; pornind de la sex, culoare a ochilor, mostenire genetica, si pana la expunere la soare, rani oculare, obezitate, exces de steroizi si imbatranire, cataracta poate avea efecte devastatoare, ducand pana la pierderea totala a vederii. Studiile de specialitate atentioneaza asupra celor doua cai prin care aceasta afectiune ataca ochii. In primul rand, radicalii liberi prezenti in fumul de tigara asalteaza in mod direct ochiul, vatamand structura proteica si membranoasa a cristalinului. In al doilea rand, fumatul reduce cantitatea de antioxidanti din organism, precum si unele enzime care ajuta la inlaturarea proteinelor din cristalin. In timp, aceasta asociere devastatoare dubleaza riscul de aparitie a cataractei la care se expune un fumator care consuma circa un pachet de tigari pe zi, prin comparatie cu o persoana nefumatoare, cu un trecut similar. Chiar si asa, este greu de crezut ca argumentul va convinge pe cineva sa renunte la tigari, in conditiile in care fumatul a fost deja relationat de multe alte afectiuni care ameninta nu doar sanatatea, ci si viata in sine. Dintre acestea, amintim doar bolile de inima, bronsita, emfizemul pulmonar, atacul de cord, multitudinea de tipuri de cancer si halena cronica. In vreme ce multi fumatori nu par sa fie inspaimantati de niciunul dintre avertismentele emise de medici pana acum, si mai putini dintre acestia dau semne ca s-ar gandi la cei din jur. Ar fi ideal ca ei sa realizeze raul pe care il fac oamenilor care sunt nevoiti sa inhaleze fumul tigarilor lor, care nu le intra doar in plamani, ci si in ochi. In ziua de astazi, operatia de cataracta are o rata de succes de 90%, existand sanse reale ca pacientul sa isi recupereze vederea. In unele cazuri, persoanele operate pot dezvolta complicatii, dar statisticile scot la iveala o incidenta foarte mica in acest sens. Din pacate insa, pentru fumatorii vechi, vestile nu sunt prea bune - chiar daca renunta la tigari riscul de a suferi de cataracta se dovedeste a fi cat se poate de real, chiar si dupa 20 de ani. Totusi, beneficiile aduse de renuntarea la fumat sunt incontestabile, ele imbunatatind calitatea vietii individului, precum si sanatatea acestuia. Ce este cataracta? Afectiune caracterizata printr-o suita de modificari cu caracter degenerativ care actioneaza asupra structurii ochiului prin aglomerarea locala a proteinelor din cristalin. Intreg procesul obstructioneaza vederea, si, netratat, duce la pierderea totala a acesteia. Cataracta poate afecta ambii ochi, si principala cauza a ei este inantarea in varsta. Aparitia bolii mai poate fi influentata si de rani oculare, anumite medicamente, dar si de diversi factori care tin de mediul inconjurator si de stilul de viata adoptat. Din pacate, unele cazuri sunt congenitale. Cum se depisteaza? Ca urmare a unui set complex de analize care vizeaza acuitatea vizuala si structura interna a ochiului. Persoanele suspectate de cataracta, pot acuza imposibilitatea de a percepe culorile aprinse la adevarata lor intensitate. Uneori, lumina le poate parea prea puternica, si este posibil sa vada dublu. De fapt, acest ultim aspect este caracteristic instalarii precoce a bolii. Daca experimentezi unul sau mai multe dintre simptomele de mai jos, mergi urgent la medicul oftalmolog! * vedere intunecata sau incetosata * vedere neclara sau distorsionata * modificari in perceptia culorilor * cresteri constante ale dioptriilor * pierderi de vedere * disconfort cauzat de lumina naturala sau artificiala * pete albe, laptoase, pe suprafata pupilei/pupilelor Cum se trateaza? Cea mai buna solutie este operatia; aceasta se efectueaza cu scopul de a mari acuitatea vizuala, si de a imbunatati calitatea vietii. In toate cazurile, pacientul este cel care decide daca se opereaza sau nu. Iar in conditiile in care costurile pentru aceasta interventie chirurgicala nu sunt tocmai exorbitante, medicii recomanda efectuarea ei cat mai repede de la aflarea diagnosticului. Uneori, cataracta poate fi tratata cu ajutorul lentilelor speciale. Oricum ar fi, pacientul trebuie sa discute cu oftalmologul pentru a decide ce varianta se potriveste cel mai bine tipului si gradului de cataracta avut.





by gabriel's blog All Rights Reserved. Blogger Template created by Deluxe Templates
Free Blogger Templates andWordpress Theme by Skinpress, download Free Wordpress Templates

